micțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICȚIÚNE, micțiuni, s. f. Urinare. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. miction.micțiune (Dicționar de neologisme, 1986)MICȚIÚNE s.f. Act fiziologic reflex de eliminare a urinei din vezica urinară; urinare. [Pron.
-ți-u-. / cf. fr.
miction, lat.
mictio].
micțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICȚIÚNE s. f. urinare. (< fr.
miction, lat.
mictio)
micțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micțiúne (urinare)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. micțiúnii; pl. micțiúni