miar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIÁR, miare, s. n. Bancnotă de o mie de lei; (
fam.) o mie de lei. [
Pr.:
-mi-ar] –
Mie +
suf. -ar.miar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)miar, miare s. n. bancnotă de o mie de lei
miar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mi-ar pr. +
vb. aux. (
mi-ar da)
miar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miár (
fam.)
s. n.,
pl. miáre