mezon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEZÓN, mezoni, s. m. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului. – Din
fr. méson, germ. Meson.mezon (Dicționar de neologisme, 1986)MEZÓN s.m. Particulă elementară, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului, care intră în componența nucleului atomic. [Cf. fr.
méson, engl.
meson].
mezon (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEZÓN s. m. particulă elementară instabilă, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului; mezotron. (< fr.
méson, germ.
Meson)
mezon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MEZÓN (‹
fr.;
germ. {i}; {s}
mezo-)
s. m. (
FIZ.)
1. Particulă elementară (boson) instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa de repaus cuprinsă între cea a electronului și cea a protonului; se cunosc mezoni μ (
miuoni), mezoni π (
pioni) și mezonul K (
kaoni).
2. Denumire generică dată mezonilor π și K, cu masa de repaus cuprinsă între vcea a leptonilor și cea a barionilor.
mezon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mezón s. m.,
pl. mezóni