mezomerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEZOMERÍE s. f. (
Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei substanțe între formele ei izomere electronic; structură intermediară. – Din
fr. mésomérie.mezomerie (Dicționar de neologisme, 1986)MEZOMERÍE s.f. (
Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere electronic; structură intermediară. ◊
Teoria mezomeriei = teorie care consideră că, pentru o substanță ce poate fi formulată în mai multe structuri (structuri-limită), adevărata ei structură nu este cea redată prin structurile-limită, ci cea intermediară acestora. V.
rezonanță. [Gen.
-iei. / < fr.
mésomerie].
mezomerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEZOMERÍE s. f. teorie potrivit căreia structura electronică reală a unor molecule este o structură intermediară între structuri limită. (< fr.
mésomerie)