mezonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEZÓNIC, -Ă, mezonici, -ce, adj. Referitor la mezoni, care aparține mezonilor. –
Mezon +
suf. -ic.mezonic (Dicționar de neologisme, 1986)MEZÓNIC, -Ă adj. Referitor la mezoni, al mezonilor. [< fr.
mésonique].
mezonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mezónic adj. m.,
pl. mezónici; f. mezónică, pl. mezónice