mezomer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEZOMÉR, -Ă, mezomeri, -e, adj. (
Chim.; despre substanțe) Care este în stare de mezomerie. ◊
Structură (sau
formulă) mezomeră = structură ipotetică limitată care ar oferi imaginea structurii electronice a unor substanțe. – Din
fr. mésomère.mezomer (Dicționar de neologisme, 1986)MEZOMÉR, -Ă adj. Stare de mezomerie. [< fr.
mésomère].
mezomer (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEZOMÉR, -Ă adj. (despre substanțe) în stare de mezomerie. ♦ structură ~ă = structură ipotetică, asemănătoare structurii electronice a unor substanțe. (< fr.
mésomère)