mezelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEZELÁR, mezelari, s. m. Persoană care prepară sau vinde mezeluri. –
Mezel +
suf. -ar.mezelar (Dicționaru limbii românești, 1939)mezelár m. Acela care face orĭ vinde mezelurĭ.
mezelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mezelár (rar)
s. m.,
pl. mezelári