mezel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la
pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din
tc. meze.mezel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mezél (mezéluri), s. n. –
1. Antreu, gustare. –
2. Salam, cîrnat. –
Var. (
înv.)
mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din
per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453),
cf. ngr. μεζές,
alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei
pl. mezele s-a reconstituit noul
sing. –
Der. mezelic, s. n. (gustare), din
tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι;
mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri).
mezel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mezél s. n.,
pl. mezéluri