mezalianță - explicat in DEX

mezalianță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MEZALIÁNȚĂ, mezalianțe, s. f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială considerată inferioară. [Pr.: -li-an-] – Din fr. mésalliance.

mezalianță (Dicționar de neologisme, 1986)
MEZALIÁNȚĂ s.f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială sau de cultură inferioară, considerată nepotrivită de cercurile nobiliare. [Pron. -li-an-. / < fr. mésalliance].

mezalianță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MEZALIÁNȚĂ s. f. căsătorie cu o persoană considerată de condiție socială inferioară. (< fr. mésalliance)

mezalianță (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mezaliánță f., pl. e (fr. mésalliance, d. més, prefix pejorativ, și allier, a alia). Alianță (căsătorie) nepotrivită, de ex., între un fiŭ de boĭer c´o țărancă. Fig. Mezalianță politică.

mezalianță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!mezaliánță (me-za-li-an-/mez-a-) s. f., g.-d. art. mezaliánței; pl. mezaliánțe

mezalianță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mezalianță f. căsătorie cu o persoană de familie sau condiție inferioară (= fr. mésalliance).