mezanin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEZANÍN, mezanine, s. n. Etaj mai scund situat între parter și primul etaj. – Din
fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin.mezanin (Dicționar de neologisme, 1986)MEZANÍN s.n. Etaj mai scund care se află între parter și primul etaj. [Pl.
-ne, -nuri. / < fr.
mezzanine, cf. it.
mezzanino, germ.
Mezzanin].
mezanin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEZANÍN s. n. etaj mai scund, între parter și primul etaj; antresol. (< fr.
mezzanine, it.
mezzanino, germ.
Mezzanin)
mezanin (Dicționaru limbii românești, 1939)*mezanín n., pl.
e (fr.
mezzanine, d. it.
mezzanino). Etaj maĭ mic între altele maĭ marĭ.
mezanin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mezanín s. n.,
pl. mezaníne