mezat - explicat in DEX

mezat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MEZÁT, mezaturi, s. n. Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat.

mezat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mezát (mezáturi), s. n. – Licitație publică. Tc. mezat, din arab. mezād (Șeineanu, II, 258; Lokotsch 1454; Ronzevalle 160), cf. ngr. μεζάτι, bg. mezat.

mezat (Dicționaru limbii românești, 1939)
mezát n., pl. urĭ (turc. mezat, d. ar. mezad; ngr. mezáti, bg. sîrb. mezat). Licitațiune, vînzare publică a averiĭ unuĭ datornic: a vinde la mezat (a bate la darabană). V. sultan.

mezat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mezát (pop.) s. n., pl. mezáturi

mezat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mezat n. vânzare pubică, licitațiune: i s’a scos averea la mezat AL. [Turc. MEZAT].