mezalianță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEZALIÁNȚĂ, mezalianțe, s. f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială considerată inferioară. [
Pr.:
-li-an-] – Din
fr. mésalliance.mezalianță (Dicționar de neologisme, 1986)MEZALIÁNȚĂ s.f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială sau de cultură inferioară, considerată nepotrivită de cercurile nobiliare. [Pron.
-li-an-. / < fr.
mésalliance].
mezalianță (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEZALIÁNȚĂ s. f. căsătorie cu o persoană considerată de condiție socială inferioară. (< fr.
mésalliance)
mezalianță (Dicționaru limbii românești, 1939)*mezaliánță f., pl.
e (fr.
mésalliance, d.
més, prefix pejorativ, și
allier, a alia). Alianță (căsătorie) nepotrivită, de ex., între un fiŭ de boĭer c´o țărancă.
Fig. Mezalianță politică.mezalianță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mezaliánță (me-za-li-an-/mez-a-) s. f.,
g.-d. art. mezaliánței; pl. mezaliánțemezalianță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mezalianță f. căsătorie cu o persoană de familie sau condiție inferioară (= fr.
mésalliance).