metrologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METROLOGÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurările precise, cu stabilirea unităților și cu procedeele de măsură etc. ♦ Totalitatea activităților (legale și administrative) privitoare la măsurări, la etaloane, la aparate și instrumente de măsură, precum și la supravegherea folosirii lor economice. – Din
fr. métrologie.metrologie (Dicționar de neologisme, 1986)METROLOGÍE s.f. 1. Parte a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice.
2. Totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc. [Gen.
-iei. / < fr.
métrologie, cf. gr.
metron – măsură,
logos – știință].
metrologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)METROLOGÍE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice. 2. totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc. (< fr.
métrologie)
metrologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*metrologíe f. (
metru și
-logie). Știința măsurilor și greutăților. Carte care cuprinde această știință.
metrologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metrologíe (me-tro-) s. f.,
art. metrología, g.-d. metrologíi, art. metrologíeimetrologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metrologie f.
1. cunoașterea greutăților și măsurilor;
2. tractat despre această știință.