metonimic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METONÍMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din
fr. métonymique.metonimic (Dicționar de neologisme, 1986)METONÍMIC, -Ă adj. Referitor la metonimie. [Cf. fr.
métonymique].
metonimic (Marele dicționar de neologisme, 2000)METONÍMIC, -Ă adj. cu caracter de metonimie. (< fr.
métonymique)
metonimic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!metonímic (me-to-/met-o-) adj. m.,
pl. metonímici; f. metonímică, pl. metonímice