meteoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METEÓRIC, -Ă, meteorici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care aparține meteorilor (
1), referitor la meteori. ◊
Apă meteorică = apă care provine din precipitațiile atmosferice.
2. Adj. Care ține de meteori (
2), privitor la meteori. ♦
Fig. Care se ivește pe neașteptate, produce o puternică impresie și trece repede; trecător; efemer.
3. S. f. Capitol al astronomiei care se ocupă cu studiul meteoriților. [
Pr.:
-te-o-] – Din
fr. météorique.meteoric (Dicționar de neologisme, 1986)METEÓRIC, -Ă adj. Al meteorilor, provenit dintr-un meteor. ♦ (
Fig.) Care se ivește pe neașteptate; uimitor; trecător, efemer. [Pron.
-te-o-. / < fr.
météorique].
meteoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)METEÓRIC, -Ă adj. 1. referitor la meteori, din meteori. ♦ apă ~ă = apă provenită din precipitații atmosferice. 2. (fig.) care se ivește pe neașteptate; trecător, efemer. (< fr.
météorique)
meteoric (Dicționaru limbii românești, 1939)*meteóric, -ă adj. (d.
meteor). Relativ la meteore.
Petre meteorice, aerolițĭ.
meteoric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)METEÓRIC, -Ă, meteorici, -ce, adj. 1. Care aparține meteorilor (
1), referitor la meteori. ◊
Apă meteorică = apă care provine din precipitațiile atmosferice.
2. Care ține de meteori (
2), privitor la meteori. ♦
Fig. Care se ivește pe neașteptate, produce o puternică impresie și trece repede; trecător; efemer. [
Pr.:
-te-o-] – Din
fr. météorique.meteoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meteóric (-te-o-) adj. m.,
pl. meteórici; f. meteórică, pl. meteórice