meteorit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METEORÍT, meteoriți, s. m. Bucată desprinsă dintr-un corp cosmic (care străbate atmosfera și cade la suprafața Pământului). [
Pr.:
-te-o-] – Din
fr. météorite.meteorit (Dicționar de neologisme, 1986)METEORÍT s.m. Corp care cade pe pământ provenind din spațiul interplanetar; bolid. [< fr.
météorite].
meteorit (Marele dicționar de neologisme, 2000)METEORÍT s. m. corp mineral sau metalic care cade pe pământ din spațiul cosmic. (< fr.
météorite)
meteorit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METEORÍT (‹
fr. {i})
s. m. Fragment de corp ceresc provenit din spațiul cosmic, care poate străbate atmosfera Pământului ajungând până la sol (
ex. aeroliții, tectilele etc.). În funcție de compoziția lor chimică există
sideriți sau
m. metalici (conținând în principal fier și nichel),
sideroliți, cu compoziție mixtă (metalico-pietroasă) și
aeroliți sau
m. litoizi, având în compoziție numai silicați. Impactul acestora cu solul produce (uneori) explozii, cratere, cutremure și incendii (
ex. m. tungus). Se apreciază că anual cad pe Pământ
c. 20.000 t de
m. În apropiere de Grootfontein (Namibia) au fost găsite, în 1920, rămășițele celui mai mare
m. din lume (Hoba West), având greutatea de
c. 60 t.
meteorit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meteorít (-te-o-) s. m.,
pl. meteoríți