metateorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METATEORÍE, metateorii, s. f. Teorie asupra unei teorii date, aplicată mai ales asupra sistemelor formalizate. [
Pr.:
-te-o-]. – Din
fr. métathéorie.metateorie (Dicționar de neologisme, 1986)METATEORÍE s.f. (
Fil.) Teorie asupra unei teorii date, făcând considerații privind structura ei sintactică și latura semantică. [Gen.
-iei. / < fr.
métathéorie].
metateorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)METATEORÍE s. f. teorie care studiază structura, sistemul conceptual și metodele unei teorii date. (< fr.
métathéorie)
metateorie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METATEORÍE (‹
fr.)
s. f. (
LOG.) Teorie care studiază structura, sistemul conceptual și metodele unei teorii date (
ex. m. logicii sau metalogică,
m. matematicii sau metamatematică) în scopul stabilirii limitelor valabilității și a celor ale domeniului de aplicabilitate a respectivei teorii, precum și a găsirii metodelor de construire mai rațională a acesteia.
metateorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metateoríe (-te-o-) s. f.,
art. metateoría, g.-d. art. metateoríei; pl. metateoríi, art. metateoríile