metatars (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METATÁRS, metatarsuri, s. n. Parte din scheletul labei piciorului cuprinsă între tars și falange, formată din cinci oase dispuse radial. – Din
fr. métatarse.metatars (Dicționar de neologisme, 1986)METATÁRS s.n. Scheletul părții de mijloc a labei piciorului, compus din cinci oase aproape paralele. [< fr.
métatarse, cf. gr.
meta – după,
tarsos – tars].
metatars (Marele dicționar de neologisme, 2000)METATÁRS s. n. porțiune a scheletului piciorului între tars și falange. (< fr.
métatarse)
metatars (Dicționaru limbii românești, 1939)*metatárs n., pl.
urĭ (vgr.
metatársion. V.
tars).
Anat. Cele cincĭ oase paralele care formează mijlocu talpeĭ, între degete și călcîĭ, cum e la mînă metacarpu.
metatars (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metatárs s. n.,
pl. metatársuri