metamorfoza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I.
1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză.
2. Refl. și
tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare;
fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (
Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din
fr. métamorphoser.metamorfoza (Dicționar de neologisme, 1986)METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (
Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr.
métamorphoser].
metamorfoza (Marele dicționar de neologisme, 2000)METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr.
métamorphoser)
metamorfoza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metamorfozá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
metamorfozeázămetamorfozà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metamorfozà v.
1. a (se) schimba printr’o metamorfoză;
2. fig. a transforma complet:
nenorocirile l’au metamorfozat.