metamorfic - explicat in DEX

metamorfic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
METAMÓRFIC, -Ă, metamorfici, -ce, adj. Care aparține metamorfismului, privitor la metamorfism; care a suferit un metamorfism. – Din fr. métamorphique.

metamorfic (Dicționar de neologisme, 1986)
METAMÓRFIC, -Ă adj. (Despre roci) Care a suferit un metamorfism. [< fr. métamorphique].

metamorfic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
METAMÓRFIC, -Ă adj. (despre minerale, roci) care provine din metamorfism. (< fr. métamorphique)

metamorfic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*metamórfic, -ă adj. (d. vgr. metá, trans-, și -morfic ca în antropo-morfic). Geol. Se zice despre rocile saŭ terenele [!] care aŭ fost profund modificate pin [!] acțiunea foculuĭ subteran.

metamorfic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
METAMÓRFIC, -Ă (‹ fr. {i}) adj. (Despre minerale, roci, formații geologice, zăcăminte de substanțe minerale utile) Care provine din din metamorfism, care se datorează metamorfismului. ♦ Privitor la metamorfism. ◊ Rocă m. = rocă născută prin transformarea în stare solidă a unor roci preexistente sub influența temperaturii ridicate (r.m. de contact termic), a soluțiilor fierbinți metamorfozante (r.m. de contact metasomatic), datorate apropierii corpurilor eruptive fierbinți sub influența presiunii ridicate (r.m. cataclastice) sau a presiunii și temperaturii (r.m. cristaline) din zonele mobile ale scoarței terestre. ◊ Zăcământ m. = zăcământ născut ca atare, direct, din procesele de metamorfism.

metamorfic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
metamórfic adj. m., pl. metamórfici; f. meta­mórfică, pl. metamórfice

metamorfic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
metamorfic a. se zice de rocele sau terenurile geologice cari au fost profund modificate prin acțiunea focului subteran.