metamorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor mineralogice, structurale și chimice suferite de roci în stare solidă sub influența căldurii pământului, a presiunii și a reacțiilor chimice. – Din
fr. métamorphisme.metamorfism (Dicționar de neologisme, 1986)METAMORFÍSM s.n. Modificare, transformare a structurii rocilor subterane sub influența căldurii, a presiunii înalte și a reacțiilor chimice. [< fr.
métamorphisme, cf. gr.
meta – altul,
morphe – formă].
metamorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)METAMORFÍSM s. n. modificare a structurii rocilor subterane sub influența factorilor endogeni. (< fr.
métamorhisme)
metamorfism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METAMORFÍSM (‹
fr. {i};
meta- +
gr. morphe „formă”)
s. n. (GEOL.) Transformarea în stare solidă a rocilor (mineralogică, chimică și structurală) sub influența căldurii (
m. de contact termic), a presiunii din zonele de dislocație (
m. dinamic), a soluțiilor metamorfozante (
m. metasomatic) sau a acțiunii combinate a presiunii și temperaturii din zonele de orogeneză (
m. dinamometric sau
regional). În procesele de
m. iau naștere rocile metamorfice (corneene, skarne, șisturi cristaline) și zăcăminte de substanțe minerale utile. ◊
M. regional = cel mai important proces de metamorfism, prin care, în zonele de orogeneză, iau naștere șisturi cristaline (filite, cuarțite, micașisturi, gnaisuri, amfibolite, calcare cristaline etc.), roci intens transformate și cutate. ◊
M. retrograd = retromorfism, diaftoreză.
metamorfism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metamorfísm s. n.metamorfism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metamorfism n. totalitatea modificărilor suferite de roce sub acțiunea locului subteran.