metamatematică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAMATEMÁTICĂ s. f. Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice. – Din
fr. métamathématique.metamatematică (Dicționar de neologisme, 1986)METAMATEMÁTICĂ s.f. Știință având ca obiect un sistem formalizat de matematici; teoria demonstrațiilor matematice. [Gen.
-cii. / < fr.
métamathématique].
metamatematică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METAMATEMÁTICĂ (‹
fr. {i})
s. f. Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice (de pildă în sensul formalismului lui D. Hilbert). În sens restrâns, termenul se folosește ca sinonim al
teoriei demonstrațiilor.metamatematică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metamatemátică s. f.,
g.-d. art. metamatemáticii