metalurgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METALURGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor (și aliajelor lor), precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și la prepararea lor.
2. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. – Din
fr. métallurgie.metalurgie (Dicționar de neologisme, 1986)METALURGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor.
2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj. [Gen.
-iei. / < fr.
métallurgie, cf. gr.
metallon – metal,
ergon – lucru].
metalurgie (Marele dicționar de neologisme, 2000)METALURGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la elaborarea aliajelor. 2. tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor, precum și a prelucrării lor în semifabricate. (< fr.
métallurgie)
metalurgie (Dicționaru limbii românești, 1939)*metalurgíe f. (vgr.
metallurgía. V.
liturghie). Știința de a scoate, a curăța și a lucra metalele.
metalurgie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METALURGÍE (‹
fr.; {s}
lat. metallurgia și
gr. metallurgein „a extrage minereuri”, „a prelucra metale”)
s. f. 1. Tehnica extragerii metalelor, a elaborării aliajelor (industriale), precum și a prelucrării lor în semifabricate (pentru laminare și forjare). Procesele metalurgice se aplică și pentru producerea materialelor nemetalice, inclusiv a semiconductorilor.
M. este una dintre ramurile principale ale industriei moderne.
2. Știință care are ca obiect studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și al proceselor fizico-chimice care intervin în operațiile din cadrul
m. (1). ◊
Metalurgia pulberilor = metaloceramică.
metalurgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metalurgíe s. f.,
art. metalurgía, g.-d. metalurgíi, art. metalurgíeimetalurgie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metalurgie f. arta de a extrage metalele din pământ și a le purifica.