metalurg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METALÚRG, metalurgi, s. m. (Astăzi rar) Metalurgist. – Din
germ. Metallurg, rus. metallurg.metalurg (Dicționar de neologisme, 1986)METALÚRG s.m. (
Rar) Metalurgist. [< germ.
Metallurg].
metalurg (Marele dicționar de neologisme, 2000)METALÚRG s. m. metalurgist. (< germ.
Mettalurg, rus.
metallurg)
metalurg (Dicționaru limbii românești, 1939)*metalúrg m. (vgr.
metallurgós. V.
chirurg). Acela care știe metalurgia.
metalurg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metalúrg s. m.,
pl. metalúrgi