metalimbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METALÍMBĂ, metalimbi, s. f. Totalitatea enunțurilor despre o anumită limbă (naturală sau formalizată) supusă analizei; metalimbaj. –
Meta- +
limbă (după
fr. métalangue).metalimbă (Dicționar de neologisme, 1986)METALÍMBĂ s.f. Metalimbaj. [După fr.
métalangue].
metalimbă (Marele dicționar de neologisme, 2000)METALÍMBĂ s. f. metalimbaj. (după fr.
métalangue, it.
metalingua)
metalimbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metalímbă s. f.,
g.-d. art. metalímbii; pl. metalímbi