meseriaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESERIÁȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și
f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [
Pr.:
-ri-aș] –
Meserie +
suf. -aș.meseriaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)meseriaș, meseriași I s. m. 1. (
glum.) om iscusit / priceput / îndemânatic într-un domeniu de activitate.
2. (
intl.) delincvent de mare clasă.
II adj. v.
marfă (II.)meseriaș (Dicționaru limbii românești, 1939)meseriáș m. (d.
meserie). Meșteșugar (ferar [!], zidar, tîmplar ș. a.).
meseriaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meseriáș (-ri-aș) s. m.,
pl. meseriáșimeseriaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meseriaș m. cel ce are o meserie, lucrător.