meserie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESERÍE, meserii, s. f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦
P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊
Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ◊
Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupație; preocupare. – Din
mesereare (
înv. „slujbă, funcție” <
lat.).