mescioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MESCIOÁRĂ,mescioare, s. f. Măsuță. – Masă + suf. -cioară.
mescioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mescioáră(-cioa-) s. f., g.-d. art. mescioárei; pl. mescioáre
mescioară(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) mescioară f. masă mică.