meschinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESCHINĂRÍE, meschinării, s. f. 1. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la
pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariție.
2. Lipsă de importanță, de semnificație; întâmplare, fapt banal. – Din
fr. mesquinerie.