mesean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESEÁN, -Ă, meseni, -e, s. m. și
f. Persoană care participă la un ospăț, la o masă
1, la un banchet; comesean, conviv. –
Masă1 +
suf. -ean.mesean (Dicționaru limbii românești, 1939)*meseán, -că s., pl.
enĭ, ence (d.
masă, mese). Persoană care ĭa parte la masă (la prînz, la cină). – Și
comesean.mesean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meseán s. m.,
pl. mesénimesean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mesean m. cel ce stă la masă, oaspete.