meschinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESCHINĂRÍE, meschinării, s. f. 1. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la
pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariție.
2. Lipsă de importanță, de semnificație; întâmplare, fapt banal. – Din
fr. mesquinerie.meschinărie (Dicționar de neologisme, 1986)MESCHINĂRÍE s.f. 1. Zgârcenie, micime de suflet; lipsă de generozitate.
2. Faptă de om meschin; lucru mărunt. [Gen.
-iei. / < fr.
mesquinerie].
meschinărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MESCHINĂRÍE s. f. 1. caracter, atitudine, faptă de om meschin. 2. lipsă de valoare, de semnificație. (< fr.
mesquinerie)
meschinărie (Dicționaru limbii românești, 1939)*meschinăríe f. (d.
meschin, după fr.
meschinerie). Economie prea mare.
Fig. Lipsă de nobleță, purtare de om meschin.
meschinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meschinăríe s. f.,
art. meschinăría, g.-d. art. meschinăríei; pl. meschinăríi, art. meschinăríilemeschinărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meschinărie f.
1. economie prea mare;
2. caracterul celui meschin;
3. lucruri meschine.