meschin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESCHÍN, -Ă, meschini, -e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de noblețe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime sufletească.
Interese meschine. 2. (Mai ales despre abstracte), Lipsit de importanță; neînsemnat, mărunt, banal.
3. (Despre construcții, părți de construcții etc.) Sărăcăcios. ♦ Lipsit de măreție; mic. – Din
fr. mesquin.meschin (Dicționar de neologisme, 1986)MESCHÍN adj. 1. Zgârcit, mic la suflet, preocupat de interese mărunte; egoist.
2. Mic, neînsemnat; lipsit de grandoare. [Cf. fr.
mesquin, it.
meschino].
meschin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MESCHÍN adj. 1. preocupat de interese personale mărunte; mic la suflet, egoist; josnic, murdar. 2. mic, neînsemnat; lipsit de valoare, modest. (< fr.
mesquin)
meschin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)meschín (meschínă), adj. – Cărpănos.
It. meschino, cf. fr. mesquin. –
Der. meschinătate, s. f.;
meschinărie, s. f., din
fr. mesquinerie.meschin (Dicționaru limbii românești, 1939)*meschín, -ă adj. (fr.
mesquin, d. it.
meschino, care e ar.
maskin și
meskin, sărac). Calicos, sărăcăcĭos, prea economic:
gospodărie meschină, prînz meschin. Fig. Ignobil:
sentimente meschine. Adv. În mod meschin:
a te purta meschin.meschin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meschín adj. m.,
pl. meschíni; f. meschínă, pl. meschínemeschin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meschin a.
1. sgârcit, calic;
om meschin; 2. de înfățișare sărăcăcioasă (= fr.
mesquin).