merindeață(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MERINDEÁȚĂ,merindețe, s. f. (Reg.) Merindare. – Merinde + suf. -eață.
merindeață(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) merindeáță (reg.) s. f., g.-d. art. merindéței; pl. merindéțe