meremetisire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEREMETISÍRE, meremetisiri, s. f. (
Înv. și
reg.) Acțiunea de
a meremetisi și rezultatul ei; reparare, refacere, restaurare; meremetiseală. ♦ Corvoadă, clacă. –
V. meremetisi.meremetisire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meremetisíre (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. meremetisírii; pl. meremetisíri