meremetisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEREMETISÍ, meremetisesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv. și
reg.) A repara; a reface: a restaura. ♦ (
Fam.) A pune în ordine; a aranja, a dichisi. – Din
ngr. emeremétisa (
aor. lui
meremetizo).meremetisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meremetisí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. meremetisésc, imperf. 3
sg. meremetiseá; conj. prez. 3
să meremetiseáscă