mercuric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERCÚRIC, -Ă, mercurici, -ce, adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur bivalent. – Din
fr. mercurique.mercuric (Dicționar de neologisme, 1986)MERCÚRIC, -Ă adj. (
Despre sărurile de mercur) Care conține mercur bivalent. [Cf. fr.
mercurique].
mercuric (Marele dicționar de neologisme, 2000)MERCÚRIC, -Ă adj. (despre compușii mercurului) care conține mercur bivalent. (< fr.
mercurique)
mercuric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mercúric adj. m.,
pl. mercúrici; f. mercúrică, pl. mercúrice