mentă - explicat in DEX

mentă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÉNTĂ s. f. Numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare; izmă (Mentha). ◊ Mentă creață = izmă creață. ♦ Bomboană (sau pastilă) de mentă = bomboană aromată cu esență extrasă din planta definită mai sus. [Var.: míntă s. f.] – Din sl. menta, lat. mentha, fr. menthe.

mentă (Dicționar de neologisme, 1986)
MÉNTĂ s.f. Plantă din familia labiatelor, ale cărei frunze conțin un ulei bogat în mentol; (pop.) izmă. [Var. mintă s.f. / < lat. mentha, cf. fr. menthe].

mentă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*méntă, V. mintă.

mentă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
méntă s. f., g.-d. art. méntei

mentă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mentă f. numele științific al izmei.