menestrel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENESTRÉL, menestreli, s. m. Poet și muzicant din Franța evului mediu, adesea ambulant, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument;
p. gener. cântăreț popular. – Din
fr. ménestrel.menestrel (Dicționar de neologisme, 1986)MENESTRÉL s.m. Poet-muzicant medieval, care colinda castelele cântând și recitând poezii; (
p. ext.) cântăreț popular. [< fr.
ménestrel, cf. lat. pop.
ministerialis – slujitor].
menestrel (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENESTRÉL s. m. poet-muzicant ambulant din evul mediu, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; (p. ext.) cântăreț popular. (< fr.
ménestrel)
menestrel (Dicționaru limbii românești, 1939)*menestrél m., pl.
lĭ (fr.
ménestrel, d. lat.
mĭnĭsterialis, servitor, meseriaș, d.
mĭnĭsterium, oficiŭ, meșteșug). În evu medĭŭ, poet sau muzicant care mergea din castel în castel ca să cînte. V.
jonglor, trubadur.menestrel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menestrél s. m.,
pl. menestrélimenestrel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)menestrel m. poet și muzicant ambulant (în evul-mediu).