melodicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELODICITÁTE, melodicități, s. f. Calitatea de a fi melodic; (rar) melodism. –
Melodic +
suf. -itate.melodicitate (Dicționar de neologisme, 1986)MELODICITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este melodios; armonie, sonoritate; melodism. [Et. incertă].
melodicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELODICITÁTE s. f. calitatea de a fi melodios; armonie. (< melodic + -itate)
melodicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*melodicitáte s. f.,
g.-d. art. melodicitắții