melodic - explicat in DEX

melodic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MELÓDIC, -Ă, melodici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. II. S. f. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul melodiei. ♦ Felul în care este compusă o melodie. – Din fr. mélodique.

melodic (Dicționar de neologisme, 1986)
MELÓDIC, -Ă adj. De melodie; melodios, armonios. [Cf. fr. mélodique, it. melodico].

melodic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MELÓDIC, -Ă I. adj. melodios, armonios. ♦ mod ~ = mod care se sprijină pe atracția melodică, pe un singur sunet stabil (tonica). II. s. f. ramură a științei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei. (< fr. mélodique)

melodic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*melódic, -ă adj. (fr. mélodique, it. melódico). Care are melodie, în opoz. cu armonic: frază melodică. Adv. În mod melodic.

melodic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
MELÓDIC, -Ă, melodici, -ce, adj., I. 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. – Din fr. mélodique.

melodic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
melódic adj. m., pl. melódici; f. melódică, pl. melódice

melodic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
melodic a. Muz. 1. ce ține de melodie; 2. (poetic) melodios: melodica șoptire a rîului ce geme EM.