melismă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELÍSMĂ, melisme, s. f. (
Muz.) Ornament muzical rezultat din repartiția unei durate lungi într-un grup de note de valoare scurtă. – Din
it. melisma, fr. mélisme.melismă (Dicționar de neologisme, 1986)MELÍSMĂ s.f. (
Muz.) Înfloritură melodică, coloratură. [< it.
melisma, cf. fr.
mélisme].
melismă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELÍSMĂ s. f. ornament în muzica vocală cuprinzând pe o singură silabă mai multe sunete alăturate unui sunet principal; înfloritură melodică. (< it.
melisma, fr.
mélisme)
melismă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MELÍSMĂ (‹
fr.)
s. f. Termen ce desemnează în muzica vocală un grup de sunete alăturate unui sunet principal, reunite pe o singură silabă. A deținut un rol important în cântul gregorian și bizantin; frecventă în folclor. Prin analogie, se folosește și în muzica instrumentală.