melismatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELISMÁTIC, -Ă, melismatici, -ce, s. f.,
adj. (
Muz.)
1. S. f. Totalitatea ornamentelor dintr-o compoziție; arta de a compune cu melisme.
2. Adj. (Despre compoziții) Cu melisme. – De la
melismă.melismatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELISMÁTIC, -Ă I.
adj. (muz.; despre compoziții) cu melisme, de coloratură. II. s. f. totalitatea ornamentelor într-o compoziție; arta de a compune cu melisme. (< fr.
mélismatique)
melismatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MELISMÁTIC, -Ă, melismatici, -ce, adj. (
Muz.)
2. (Despre compoziții) Cu melisme. – De la
melismă.