meliorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELIORÍSM s. n. Concepție potrivit căreia lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, ci poate fi ameliorată sau este în curs de ameliorare. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. méliorisme.meliorism (Dicționar de neologisme, 1986)MELIORÍSM s.n. Concepție care proclamă posibilitatea de ameliorare continuă a lumii; denumire dată unor concepții sociale reformiste. [Pron.
-li-o-. / < fr.
méliorisme, cf. lat.
melior – mai bun].
meliorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELIORÍSM s. n. concepție care proclamă posibilitatea de ameliorare continuă a lumii; denumire dată unor concepții sociale reformiste. (< fr.
méliorisme)
meliorism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MELIORÍSM (‹
fr. {i}; {s};
lat. melior „mai bine”)
s. n. (
FILOZ.,
SOCIOL.) Termen pus în circulație de scriitoarea engleză George Eliot și folosit de H. Spencer, J. Dewey ș.a. pentru a desemna acea concepție potrivit căreia lumea nu este nici cea mai bună cu putință (optimismul lui Leibniz), nici iremediabil rea, ci poate fi ameliorată de om sau este în curs de ameliorare.
meliorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meliorísm (-li-o-) s. n.