meditativ - explicat in DEX

meditativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație¹, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.

meditativ (Dicționar de neologisme, 1986)
MEDITATÍV, -Ă adj. Înclinat spre meditație; gânditor. [Cf. fr. méditatif].

meditativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MEDITATÍV, -Ă adj. înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif)

meditativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*meditatív, -ă adj. (lat. meditativus). Aplecat spre meditațiune, dedat meditațiunilor, gînditor, visător: spirit meditativ.

meditativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. meditatívă, pl. meditatíve

meditativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meditativ a. 1. aplecat la meditațiune; 2. dedat mereu la meditațiune: vieață meditativă.