meditație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDITÁȚIE, meditații, s. f. 1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecție.
2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecții despre condiția umană.
3. Pregătire a lecțiilor, a examenelor cu un meditator; lecție particulară dată de un meditator; preparator (
3). ◊
(Sală de) meditație = sală într-un internat unde elevii își pregătesc lecțiile. ♦ Perioadă de timp, în afara orelor de curs, în care elevii (dintr-un internat) își pregătesc temele. – Din
lat. meditatio, fr. méditation.