meditare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDITÁRE, meditări, s. f. Faptul de
a medita; meditație. –
V. medita.meditare (Dicționar de neologisme, 1986)MEDITÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a medita; (
rar) cugetare, meditație. [<
medita].
meditare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meditáre s. f.,
g.-d. art. meditắrii; pl. meditắri