medelniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDÉLNIȚĂ, medelnițe, s. f. (
Înv.) Lighean în care domnul și oaspeții lui își spălau mâinile înainte și după masă. –
Cf. sl. mĕdĕnica.medelniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)medélniță (medélnițe), s. f. – Lighean.
Sl. mĕdĕnica, din
mĕdi „cupru” (Miklosich,
Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 191),
cf. mag. medence „spălătorie”.
Sec. XVII,
înv. –
Der. medelnicer, s. m. (boier de rangul al treilea, numit astfel pentru că la început îi oferea domnului ligheanul de spălat pe mîini înainte de masă; mai tîrziu a devenit o sarcină onorifică, asimilată de Regulametul Organic cu gradul de locotenent);
medelnicereasă, s. f. (nevasta medelnicerului);
medelnicerie, s. f. (funcția de medelnicer).
medelniță (Dicționaru limbii românești, 1939)medélniță f., pl.
e (vsl.
mĭedĭenica, ban, lighean, d.
mĭedĭenŭ, de aramă,
mĭedĭ, aramă; rus.
mĭednica, ban de aramă, gologan, căldare; ung.
medence, melence, lighean. Cp. cu
velniță și
vîrtelniță).
Vechĭ. Lighean.
medelniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)medélniță (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. medélniței; pl. medélnițe