medelean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDELEÁN, medeleni, s. m. (
Reg.) Câine mare. – Din
ucr. medeljan.medelean (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)medeleán,
medeléni, s.m. (reg.)
1. câine mare.
2. om înalt și bine făcut, om zdravăn; zdrahon.
3. fecior de 18 ani; măgădan.
medelean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)medeleán (-eáncă), adj. – Se zice despre o anumită rasă de cîini.
Rut. medeljan (Candrea; Scriban). În
Mold. Pare să fie cuvînt identic cu
melean (
var. melian, melenaș),
s. m. (
Trans.,
Mold., găligan, vlăjgan).
medelean (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MEDELEÁN, -Ă, medeleni, -e, adj. (
Reg., despre animale) Foarte mare și puternic; uriaș. –
Ucr. medeljan „câine mare”.
medelean (Dicționaru limbii românești, 1939)medeleán, -că adj., pl.
enĭ, ence (rut.
medelĕán, box [cîne [!]]; rus.
medelĕánka sobáka, zăvod, dulăŭ).
Est. Rar. Robust.
medelean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)medeleán (
reg.)
s. m.,
pl. medelénimedelean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)medelean a. V.
melean.