mecanizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECANIZÁRE, mecanizări, s. f. Acțiunea de
a mecaniza și rezultatul ei. –
V. mecaniza.mecanizare (Dicționar de neologisme, 1986)MECANIZÁRE s.f. Acțiunea de a mecaniza și rezultatul ei; introducere a mașinilor în procesul de producție. [<
mecaniza].
mecanizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MECANIZÁRE (‹
mecaniza)
s. f. Introducere și folosire a mașinilor, aparatelor etc. pentru executarea unor operații, activități productive sau neproductive, în scopul de a înlocui ori de a face mai eficientă munca fizică sau intelectuală a omului sau de a substitui munca animalelor. Începuturile
m. sunt legate de
revoluția industrială, de trecerea la producția mașinistă.
M. constituie, în condițiile contemporane, o direcție principală a progresului tehnic. O treaptă superioară a
m. o constituie
automatizarea. ◊
Mecanizarea agriculturii = introducerea și folosirea tractoarelor și a altor mașini agricole în procesul de producție agricol, în scopul înlocuirii tracțiunii animale și a muncii umane, a creșterii producției și productivității, a utilizării judicioase a suprafețelor agricole, a efectuării lucrărilor de îmbunătățiri funciare etc.
M. a. a permis reducerea populației active din agricultură, în țările dezvoltate, de la 75-85%, la sfârșitul
sec. 19, la 2-5% la sfârșitul
sec. 20.
mecanizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mecanizáre s. f.,
g.-d. art. mecanizắrii; pl. mecanizắri