mecano (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECANO- Element de compunere însemnând „mecanic”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr. mécano-.mecano (Dicționar de neologisme, 1986)MECANO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mecanic”, „de mecanică”. [Var.
mecani-. / < fr.
mécano-, it.
mecano-, cf. gr.
mechane – mașină].
mecano (Marele dicționar de neologisme, 2000)MECANO- elem. „mecanic, mecanică”. (< fr.
mécano-, cf.
gr. mekhane, mașină)